Despre mine 

Andrei Bighiu 

Ghid către interior/ Terapeut energetic( Speaker,consikier spiritual)

 
​ 

Mă numesc Andrei Bighiu și în această secțiune îti voi vorbi despre mine ca continuare a descrierii din "pagina de start"
Eu sunt persoană publică, terapeut energetic/speaker și consiler spiritual!
lucrez cu oameni de mai bine de patru ani, timp în care am lucrat foarte intensiv și la mine.
pe partea de lucru cu oameni pot spune că pur și simplu am fost și sunt ca un imbold!
restul ține de dorința arzatoare a fiecăruia de a se transforma...Pentru că dincolo de ceea ce vedem cu ochii, dincolo de limitari și confuzii există o viață profundă și împlinită. Ai încredere! Noi oameni am venit aici să traim o experientă umană, să ne experimentăm frumusețea și măreția pe care o conținem. Chiar am venit să fim fericiti ci nu să suferim.
Însă problema principală a acestei aparent suferințe este că noi ca oameni  ne-am "deconectat" de la sufletul nostru...
metaforic vorbind. Adesea  suferința este un semnal și nici pe departe o reală suferință...
JOCUL CREAȚIEI PARE REAL DAR NU ESTE DE CÂT O SIMULARE A PROPRIEI REALITATI CREATE DE TINE.
CÂND ÎTI EI PUTEREA SI AFLI CINE EȘTI, afli că EȘTI CREATORUL REALITAȚII TALE, ATUNCI LUCRURILE ÎNCEP SĂ SE  TRANSFORME ÙSOR, ÙȘOR!
Viața se aliniază  cu tine și începi să  intri în sincronicitate cu Universul atrăgând astfel în viața ta bucurie și extaz!
Da! secretul constă în vibrația pe care o ai și nivelul de conștiință la care ești.
În legea atracției,  (una dintre cele mai importante și esențiale legi ale Universului) Ne spune că în momentul în care avem gânduri și emoții negative atragem în viața noastră oameni situatii și oportunități  de acelasi conținut, pe cealaltă parte, când ai gânduri și emoții pozitive atragi în viața ta exact oameni, situațiile și oportunitățile pozitive.
UNIVERSUL CONSPIRĂ ÎNTOTDAUNA ÎN A TE AJUTA SĂ FII SĂ AI ȘI  SĂ  ATRAGI TOT CEEA CE ÎTI DOREȘTI!  FIE EXPERIENȚE POZITIVE FIE NEGATIVE...

ÎNTREG UNIVERSUL SE AFLĂ ÎN  OM DOAR CĂ EL NU ȘTIE CE ÎNSEAMNĂ ASTA.

este scris și  în biblia de astăzi, citez.
(Dumnezei sunteți și toți fii ai celui preaînalt) (psalm: 81)
Omul care e blocat în emoții negative este orb la profunzimi...
prin urmare ca să poți fi în sincronicitate cu Sufletul tău și cu Dumnezeu este necesar să-ți ridici frecventa și să ai niste emisii energetice, cum le mai nunim noi terapeuții de-o altă natură
Cum ar spune-o mulți. E apsurd să pui semințe de castraveți și să te aștepți să culegi roșii.
 

Pin urmare haide să continui să-ți povestesc despre mine!
Par prea tâmar pentru ceea ce fac! 
Mi-sa spus de multe ori, ei bine află că potrivit transformărilor planetare existențiale vom vedea din ce în, în ce mai multi oameni care se trezesc din pripă și care vor susține evoluția la scară largă!
Eu m-am născut la țară și nu mi-e rușine să recunosc.
Într-o familie modestă în care resursele nu erau atât de satisfăcătoare.
Tata muncitor, mama casnică.
Încă de mic eram considerat un copil problemă.
Ori ce întâlneam stricam, ori ce făceam era cu o repeziciune foarte vulcanică și violentă.
Deseori ai mei inventatu tot felul de strategii și metode ca sa-mi diminueze reactiile.
Ori eram amenințat cu faptul că voi fi dat la casa de copii ori cu amenințarea că voi fi înțepat cu acul dacă nu sunt cuminte.
Și vă puteți da seama că acestea pot continua.
Crescând și ajungând la grădiniță /grupa 0
Toate reactiile mele începeau să fie din ce în ce mai aparente.
Fugeam pe băncile din sala de clasă, mușcam copi și câte și mai câte din care pănă la urmă educatoare
M-a numit într-un cuvânt ISTORIO !😂
Ai mei începuseră să se pună pe gânduri...
Ce o să facă cu mine pe viitor?
Voi ajunge un pericol public...
Parcă și acum când scriu aceste rânduri îmi amintesc exclamarea educatoarei de fiecare dată când făceam câtre ceva spunându-mi foarte drastic:
-Istorio!😂
La vârsta aceea mă uitam îndelung la educatoare neînțelegând prea multe!
Dar situațiile erau evidente pentru ori cine m-ar fi cunoscut.
Nici la educație nu eram chiar într-o poziție bună!
Îmi amintesc momentele în care învățam numerele și altele de genul, cum interpretam și cum puteam reține sau învăța.
Spre deosebire de alți copii la mine totul se petrecea cu întârzâiere.
Iar asta a tot continuat mult mai mult.
Atenție!
Nu voi discerne întreaga mea poveste acum că a fost într-un fel sau altul.
Pur și simplu o expun pentru a putea observa cum s-a petrecut transformarea la mine.
Să continuăm.
Timpul a trecut.
Acum nu mai eram la grădiniță sau stadiul acesta.
Ajunsesem la clasele primare...
Aici urcasem nivelul.
Dar doar oficial, căci teoretic nimic nu se schimbase la mine.
Pe când alți colegi de vârsta mea învățau să formeze cuvinte și chiar să scrie la mine lucrurile mergeau foarte lent.
Nu mai vorbesc de cifre și matematică.
Crescând au apărut și mai profund situațiile...
Altfel spus, și-au schimbat înfățișarea.
Aveam conflicte cu colegi, mă băteam mereu cu doi, trei din clasă.
Profesoara ori îmi chema părinții la ședințe, ori trimiteau bilețele pe mine.
Dar de multe ori nu mai ajungeau biletelele acasă.
Efectiv eram un copil problemă.
Crescând și ajugâd în a lll-a mereu eram cu ochii în lacrimi pe motivul că luam calificative mici la materii.
Ba mai mult!
Nu era de ajuns asta, mai trăiam și conflicte de superioritate cu unii colegi care aveau note mai bune.
Datorită desconsiderării și plasării mele pe "prost" sau "încuiat" m-au adus într-un punct cu o stimă foarte scăzută de sine.
Testele, lucrările mele ajungeau de la profesoară chiar la acei elevi care învățau mai bine să fie verificate.
Asta creștea în mine un și mai mare dispreț în interior dar în același timp și un sentiment de mânie/furie mascată pentu acțiunile acestora.
A trecut mult timp!
Iar părinții văzând situațiile astfel au decis să meargă cu mine la un psiholog.
Tot acolo am primit și diagnosticul de ADHD și deficiențe de atenție.
După aceste constatări au urmat mii de ședinte cred...
De consiliere, tratamente peste tratamente
Fregventând foarte des cabinetul psihihologic.
După care la școală s-a resimțit aceasta situatie după conversația părinților cu personalul educațional.
Priveam la cei din clasă cum învățau într-un anume mod iar eu în cu totul altul.
Recomandări din partea profesorilor vedeau.
Să-mi cumpere părinții materiale didactice speciale pentru mine și alte asemeni sugestii.
Evident ele nu au fost puse în aplicare dar mă simțeam ca ultimul om în acele momente.
Acasă frustrare, la școală frustrare!
Toate acestea puneau o mare presiune pe mine.
Timpul a trecut.
Terminasem tratamentele recomandate iar cam în aceeași perioadă terminasem și eu învățământul primar și urma să fiu transferat la o altă școală.
Acest transfer a adus cu sine foarte multe schimbări.
Încercând ușor, ușor să mă interegrez într-un nou colectiv.
Ulterior renunțasem la tratament și la frecventarea psihologului din diverse motive.
Aici nu se transformase mare lucru în mine.
Aici luam note, procedurile erau altfel din multe motive.
Colegii se schimbaseră puțin având în vedere circumstanțele.
Prin faptul că nu mai aveau un așa mare timp să mă mai pună în acea postură.
Dar să nu credeți că conflictele nu au mai continuat.
Exista o colegă cu care mă râcâiam încă din clasele mici și pentru care simțeam multă furie.
În acele perioade fiind obișnuit să răspund înapoi cu aceeași măsură, conflictele mă urmau la ori ce pas!
Ceartă, bătăi, și altele de genul continuau să-mi vorbească despre mine și locul unde mă aflam.
Îmi amintesc și acum momentul în care am avut un conflict mai profund cu un coleg.
Ajungându-se chiar la pumni și sângerări.
Dar am trecut și prin acea situație punându-mi părinții pe jar.
Diriginta de atunci avea un mod tare frumos de a lucra cu noi!
Iar după ce s-au terminat toate acele conflicte între mine și acel coleg ne-a pus pe ambii în punctul împăcării în fața întregii clase.
Timpul trecea foarte repede!
Și urma să intru în clasa a-Vl-a
În acest moment diriginta se schimbase!
Noua dirigintă care era și profesoară de limba română se decisese să ne conducă până la sfârșitul clasei a-Vlll-a
Prezenta ei se resimțea...
Deseori mă trezeam dimineața cu teama de a nu fi ascultat din nou la română.
Știam că modul ei de ascultare este unul foarte strict.
La acea vreme diriginta ne scotea pe fiecare în față ascultându-ne la lecția de zi și nu, numai...
Cu greu făceam față materiilor iar notele mele nu erau prea bune.
Ci doar să pot trece clasa...
Singurele note mai bune erau la materiile care s-ar descurca ori ce elev.
Desen, Biologie, Fizică, etc.
Dar reușeam să mă descurc în așa fel în cât să "trec clasa"
Lucrurile au continuat în felul acesta până la finalul clasei a-VIII-a
De aici lucrurile iar au luat o altă întorsătură...
Urma să dau pentru treapta următoare.
Să-mi aleg un profil conform mediei din evaluare.
Viziunea mea era într-un fel, dar lucrurile s-au desfășurat cu totul altfel.
Mă înscrisesem la un liceu cu profil de alimentație publică și turism dar ideea nu-mi surâdea prea mult.
Îmi doream alt ceva!
Dar neavând media necesară am acceptat.
Pentru o perioadă am frecventat acel nou liceu.
Îmi făcusem prieteni, începusem să mă obișnuiesc iar pentru mine părea că în sfârșit lucrurile s-au schimbat.
Fără să-mi treacă prin minte că mă voi întoarce înapoi la liceul unde fusesem anterior.
Dar la care media de admitere era cu mult peste cea pe care o aveam înainte de înscriere.
Mi-am petrecut timpul mai bine de o lună la noul liceu unde eram.
După care primesc vestea că gazda unde stăteam trebuia să părăsească țara, să plece din motive personale.
Altă gazdă chiar nu mai găseam de și căutasem împreună cu ai mei tocmai din dorința de a nu mă întoarce din nou.
Pentru mine era o nouă reacomodare!
Nu găseam și nu găseam efectiv!
Fiind în perioada în care toate școlile sunt deschise, locurile erau ocupate, iar prețurile celor rămase nu perminteau bugetul părinților.
Așa că nu am avut de ales...
M-am întors, dar nu la liceu ci la profesională.
Pentru că toate locurile erau ocupate.
Acceptasem de odată...
Pentru că mi-au spus ai mei dacă pe viitor se vor mai elibera locurile de la liceu mă vor transfera.
Rupsesem legăturile cu toți colegii și prietenii de la fostul liceu.
Inclusiv relația pe care o aveam se degradaseră!
Așa că mi-am spus: Nu am ce face, trebue să mă acomodeze unde sunt.
Și așa a și fost!
Două luni mai târziu nu mai simțeam că e nevoie să mă mai transfer.
Cu toate că m-am gândit mult după aceea la oportunitățile pe care mi le-ar fi oferit iarăși acestă schimbare.
Dar pentru mine era în regulă în locul unde eram.
Ca să mă mut din nou, ce fac ?"Umblu așa din poartă-n poartă"
Îmi ziceam eu!
Era un colectiv diferit față de cel în care mă obișnuisem.
Mult mai ironic, sociabil, deschis!
Pe parcurs am cunoscut și un foarte bun prieten ce nu m-a mai dezlipi de locul unde eram.
Îmi petreceam toată ziua cu el!
Mă mutasem în bancă cu el, discutam atât în cadrul școlii cât și după.
Ne susțineam, ne ajutam când aveam nevoie, rezonam foarte mult, trecând alături de el prin foarte multe situatii.
Îmi amintesc că ne-am certat odată foarte profund pe tema relației lui.
Mă implicam în lucruri care nu țineau de mine iar asta m-a făcut să-mi trăiesc efectele.
Credeam că nu va mai vrea să discutăm și să fim prieteni niciodată!
Dar acesta nu a fost un impediment prea mare în fața acestei prietenii...
Cu timpul a înțeles și el altfel lucrurile odată cu renunțarea la acea relație și ne-am împăcat!
A fost minunat!
Am terminat scoala și încă am rămas prieteni.
Dar nu aici voiam să ajung...
Până să termin scoala s-au produs aceste schimbări interioare în mine după cum spuneam în primele rânduri.
Ceva se trezise în mine odată cu aflarea unor informații valoroase.
Nici nu visam la zona în care mă aflu astăzi!
Cumva odată cu trecerea timpului nivelul meu de constiintă creștea.
Iar ceva din mine mă împingea să deslușesc misterele vieții.
Mă împingea să caut, să mă informez.
După ce am dat de un tip de informații pe facebook care m-au făcut spectaculos de interesat.
Într-o seară am văzut un anunț cu o carte foarte interesantă căreia nu-i pot uita niciodată numele!.
Văzând reclama foarte profund descrisă
O stare de confuzie se asternuse în interiorul meu...
Mă întrebam:Oare să cumpăr cartea sau nu?
Tot mă întrebam.
Puterea acelei reclame mă cuprindea.
Și un entuziasm interior ma împins să mă decid și să o cumpăr.
Așa că am cumparat acea carte.
În mai puțin de 48 de ore cartea mi-a fost livrată.
Acum mă bucur enorm că am fost ghidat din interior să fac acea alegere și să-mi descopăr propria călătorie Divină.
Entuziasmat venind de la școală am desfăcut pachetul, am luat cartea în mână și am simțit niște emoții foarte diferite pe care nu le mai sesizasem niciodată până atunci.
Simțeam o iubire și o bucurie inimaginabilă!
Așa că am decis să o răsfoiesc și să încep să citesc ceea ce conținea.
Într-un scurt timp primisem un email de unde cumpărasem cartea cu formatul audio al cărții.
Iar asta a fost și mai minunat pentru mine.
Puteam asculta cartea audio de ori unde!.
Și citeam și ascultăm iar informatiile se integrau extrem de frumos!.
Am descoperit adevărurile care stau la baza nefericirii omului și pentru prima oară mi-am dat seama de ce a trebuit să trec prin toate acele situații.
Am aflat că totul este energie!
Am înțeles că noi comunicăm continuu cu Universul sau Dumnezeu și că această sursă nu e ceea ce am fost învățați.
Am aflat apoi că există niște legi clare care odată înțelese și aplicate nu ai cum să mai fii omul din vremurile de altă dată.
În fața ochilor mei treceau citite sau auzite niște adevăruri uluitoare pe care nu le mai auzisem niciodată de la nimeni.
Dar lucrul și transformarea nu s-a oprit la acestă carte.
Lucrul cu mine însumi a continuat mult timp până am ajuns la înțelegerea și viziunea de astăzi!
Și încă continuă...
Sunt minunat de bucuros de călătorie în sine și de faptul că cu cât cunoști mai mult din puterea ta Divină cu atât crești și mai frumos.
Exact ca un boboc de trandafir!
Care crește, crește până când petalel lui se deschid complet ca niște raze de soare.
Multă vreme și perioade multe am început să aplic aceste adevăruri și să văd reactiile!
Eram uimit!
Cu toate că nu dădeam o așa mare importanță.
E doar o carte, ce ar putea face!
Îmi ziceam eu cu ceva timp în urmă.
Dar începeam sa mă aliniez cu frecvența Universului.
Începeam să primesc directive, ghidări, practic intuiția mea devenise foarte puternică spunându-mi mereu fă aia sau cealaltă prin simțire.
Începusem să mă bazez din ce în ce mai mult pe simțire pentru că vedeam cât de bine era.
Apoi am început să observ.
Am observat că în acestă perioadă în care am înțeles mai bine cine sunt și ce putere am că nu mă mai simțeam afectat de nimic pur și simplu!
Mă puteam autoobserva și învățasem cum să privesc din afară, adică cu ochii sufletului.
După care s-au diminuat toate conflictele.
Se făcuseră așa o liniște totală în viața mea.
Eram focusat doar pe a mă transforma.
De odată, nu mi se mai răspundea, nu mai eram atât de căutat, nu mai trăiam reproșuri, jicniri și altele de genul.
Pentru mine era bizar ce se întâmpla, dar mi-am dat seama apoi că ăsta e rezultatul transformării mele interioare.
Aplicam legea atracției și mă uitam cum se schimbă lucrurile real chiar sub ochii mei.
Trăind mai fericit, fiind atent la ceea ce-mi doream să trăiesc rezultatele apăreau vizibil.
Îmi îmbunătățeam viața pe zi ce trecea.
Lecțiile de la școală le puteam reține mult mai usor, nu mai eram stresat, nu mă mai chinuiam cu nimic.
Am observat asta și prin situația la învățătură.
Notele începeau să se schimbe.
Relația cu familia mea se îmbunătățea foarte frumos, iar eu sub propria privire eram surprins.
Cum se poate întâmpla și de ce?
În viață e simplu pentru toată lumea!
Ori te asculți din interior și-ți dai vor să simți trăind viața la cote maxime, ori asculți mintea, faci alegeri din ea și te alegi cu rezultatul.
Ori alegi să faci ceva, să cauți adevărul ori rămâi acolo.
În timp, echilibrul se creează și nu mai faci tranzitul de la un pol la altul ca un buștean pe apă.
Înveți să observi și să rămâi centrat.
Încă cu mult timp în urmă îmi plăcea să ajut, să dau sfaturi cât mai benefice și înalte celor din jur, să-i revăd cu zâmbetul pe buze.
Și asta mă bucura tare mult!
Poate chiar dacă nu reușeam, măcar încercam.
Dar nu puteam să-i ajut prea mult pe oameni.
Pentru că nu mă ajutam pe mine.
Nu mă înțelegeam pe mine!
Iar oamenii pe care îi vedeam nu puteau de cât să mă reflecte.
Dacă cauți adevărul atunci adevărul te caută pe tine!
Transformarea interioară pentru mine a fost și este visul meu care s-a îndeplini și se îndeplinește continuu.
Acela de a-mi dedica timp și energie pentru propria creștere și evoluție astfel putând să ajut și ghidez și pe cei care simt că au nevoie.
Prin propriul exemplu al transformării.
E necesar ca fiecare dintre noi să lucreze la transformarea lui interioară.
Astfel ne trezim.
Împreună...!
Bucățică cu bucățică!
Dacă cureți un covor trebue să o ei de la un colț.
Tot covorul odată nu se va curăța singur.
Colț cu colț avem un covor curat și parfumat.
Trebue pus detergent, spălat, frecat ca să-l cureți nu-i așa?
Altfel spus, cu cât cureți covorul mai des cu atât îl vezi mai curat.
La fel e și cu ființa noastră!
Este necesar să ne îngrijim de noi înșine.
Dacă noi nu avem grijă de noi, nu putem ajuta și face nimic.
Suntem fragmente dintr-un singur întreg.
Noi Toți Una Sunten!

Ți-am spus această poveste doar pentru a intelege procesul unei persoane de la un nivel de necunoastere, blocat în emoții negative  și  cum  poate evolua ușor, ușor la o stare de integritate interioară.
sper că te-a inspirat povestra mea și totodată că te-a făcut să prinzi mai mult curaj de a face pași  către o transformare radicală.
ori cum ne transformăm continuu, ca niste flori, mai minunați de atât!